În anul 1828, Episcopul Samuil Vulcan a înfiinţat o bibliotecă prin donaţie personală. Astăzi, Biblioteca şcolii are peste 33.000 de volume, multe provenind din donaţii ale altor profesori şi absolvenţi: Ştefan Musta, acad. Ioan Anton, Maria Dalea, Ioan Dărăbăneanu, Doina Mihele etc. De asemenea, profesorii au iniţiat campanii de promovare a lecturii: Schimb de zâmbete, schimb de cărţi în Beiuş (din 2014), Fâlfâirile învăţăceilor gimnaziaşti din Vulcania (2014), spectacole omagiale cu caracter literar-artistic.

Altruismul ctitorului continuă să fie susținut de absolvenţi crescuți în spirit vulcanist. Promoţia 1985, dar şi alţii, au instituit burse de studiu pentru elevi lipsiţi de mijloace materiale, dar cu rezultate deosebite la învăţătură. Absolventul Remus Sime  (2000) oferă burse de studiu şi de merit elevilor,  în memoria  foştilor săi dascăli, iniţiind acţiunea „Alerg  pentru  o  cauză”.

Voluntariatul, această acţiune care apropie semenii, a devenit o tradiţie în Colegiul nostru. Vulcaniştii pregătesc spectacole caritabile, în parteneriat cu Casa de Cultură, Asociaţia Micul Beiuşean şi Primăria Beiuş; participă la construirea de locuinţe sociale în parteneriat cu Habitat for Humanty; susţin campanii caritabile: Săptamâna fructelor şi legumelor donate (anual), Nouă ne pasă! 2013–2014, ShoeBox, sau campanii de ocrotire a mediului – Let’s do it Romania, Vulcaniştii ECO: Brăduţul nostru ECO. NOI NU CĂLCĂM PE BEC etc.

Tot sub semnul voluntariatului stau activităţile educative, acestea permiţând participarea elevilor vulcanişti la viaţa culturală a şcolii şi a comunităţii prin spectacole etc.

Spiritul vulcanist se traduce, de-a lungul timpului, şi prin rezultate remarcabile la învăţătură. În anul şcolar 2008-2009, eleva Diana Lavinia Ganea a reuşit o altă performanţă unică în judeţul Bihor. Ea a obţinut numai note de zece la Examenul de Bacalaureat.

Dascălii şi episcopii vulcanişti ai tuturor timpurilor au continuat buna tradiţie statornicită de ctitor, promovând sincronizarea învăţământului românesc cu spiritul european, păstrând vie conştiinţa naţională şi credinţa înaintaşilor. Noi, cei de azi, ne asumăm valorile vulcaniste, le asigurăm perenitatea, clădind totodată prezentul şi viitorul Colegiului, care a fost întotdeauna un centru de propovăduire a binelui şi fericirii prin lumina cunoaşterii, răspunzând cerinţelor societăţii actuale, adaptându-se necesităţilor comunităţii locale şi familiei europene îmbrăţişate în anul 2014. Vom exemplifica numai câteva aspecte.

Demersurile nobile ale Ctitorului sunt continuate, ca un arc peste timp, de cetăţenii tuturor timpurilor şi de azi ai Vulcaniei. Crezul şi învăţăturile Ctitorului şi Patronului spiritual se regăsesc în cultura organizaţională actuală a şcolii:

IDEALUL EDUCAŢIONAL al şcolii are la bază  documentele elaborate de M.E.N., dar şi valorile cultivate de ctitor, devenite tradiţie. Învăţământul este întemeiat pe valorile umaniste şi ştiinţifice universal recunoscute, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti; se respectă promovarea şi păstrarea identităţii naţionale.
Asemenea ctitorului, dorim dezvoltarea liberă, integrală, armonioasă a elevilor, formarea unei personalităţi creative care să permită împliniri personale şi integrarea socio-profesională.
Învăţăturile deprinse în şcoală şi cele experienţiale formează capacitatea de a reflecta asupra lumii şi de a rezolva probleme din diferite domenii de activitate.
VIZIUNEA MANAGERIALĂ urmăreşte dezvoltarea unui mediu educaţional profesionist, cu  standarde instrucţionale şi morale de calitate.
Profilul absolventului CNSV include valori morale cultivate de însuşi ctitorul şcolii: curajul, judecata înţeleaptă, integritatea, bunătatea, respectul, responsabilitatea, întrajutorarea, prietenia, compasiunea, autodepăşirea.
Cadrele didactice doresc să formeze elevi  capabili să-şi cunoască propria valoare, să gândească independent, să comunice eficient cu ceilalţi, să  Pentru aceasta, dascălii trebuie să fie modele de comportament şi de demnitate umană, asemeni predecesorilor.

Virtuţile şi principiile iluministe cultivate de ctitor în vederea educării tinerilor au fost năzuinţa spre bine, omenia, vitejia, altruismul: „Dator este cetăţeanul de a fi folos societăţii. N-ajunge ca el să se ferească să nu mai facă nici un rău altuia, nici o călcare de lege, şi se cuvine ca el să facă tot binele care-l poate, ca după putinţă să iubească.” De asemenea, urmărea accesibilitatea predicii, egalitatea dintre naţiuni, egalitatea în drepturi a etniilor, realizarea progresului prin educaţie şi cultură. Aşadar, ocupându-ne de Episcopul Samuil Vulcan, putem vorbi de un veritabil spirit european, empatic, la începutul celui de-al XIX-lea veac. Deviza Şcolii a devenit „colaborare şi  întrajutorare”.

Elevi şi profesori ai şcolii participă la olimpiade şi concursuri şcolare, proiecte educaţionale locale, regionale, naţionale şi europene, sesiuni ştiinţifice, acţiuni de voluntariat, toate vizând principiile europene ale egalităţii de şanse, combaterii discriminării, unităţii în diversitate, comunicării empatice, regăsite în activitatea episcopului Samuil Vulcan. Suntem conştienţi de veridicitatea obiectivului Secolului Vitezei: Cu cât mai mulţi elevi vor aplica practic învăţătura transmisă, cu atât mai puternică va fi comunitaea locală. De aceea îl aplicăm în activităţile de instruire şi educaţie şcolare şi extracurriculare.

Elevii vulcanişti au obţinut peste 1300 de premii la olimpiadele şi concursurile şcolare internaţionale, naţionale şi judeţene (1998–2021).

Cea mai mare cinste adusă înaintaşului care a ridicat prin cultură românii din Ţara Beiuşului este numărul mare de absolvenţi deveniţi academicieni, oameni de cultură, ştiinţă, medici, profesori, ingineri, diplomaţi, poeţi, muncitori pricepuţi care au transformat numele şcolii în renume. Numeroşi absolvenţi desfăşoară activităţi remarcabile în învăţământul preuniversitar, universitar, diplomaţie şi în alte domenii,  în ţară şi străinătate.  Dintre academicienii vulcanişti, trei au fost colegi de clasă, (promoţia ’50-’51), performanţă unică în învăţământul românesc: Lazăr Dragoş – matematician, Marius Sala – lingvist şi Mircea Flonta – filosof. Îi mai amintim pe Ioan Anton, Mircea Maliţa, Simeon Florea Marian, Gheorghe Ciuhandu, Titus Popovici, Vasile Mangra…

Renume au adus şcolii directori şi profesori ca Alexandru Roman, Ioan Buşiţia, Francisc Hubic, Nicolae Fântânaru, Ştefan Musta, Mihai Bruchenthal, Ioan Buteanu, Vasile Ştefănică, Letiţia Ramonţian, Constantin Duma Suceveanu, Florian Ban, Marius Boldor, Teodor Rif, Ioan Dărăbăneanu, Doina Mihele…

După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Consiliul dirigent a solicitat aportul profesorilor valoroși din Vulcania, să contribuie ,,la organizarea și dezvoltarea învățământului românesc din Transilvania”. ,,În 1919, prof. dr. Alexandru Pteancu a fost numit inspector-șef al învățământului secundar din Regiunea a II-a, cu sediul la Oradea Mare (în 1925 a fost numit inspector general în Ministerul Instrucțiunii); prof. dr. Ioan Ossianu a fost numit director al Liceului „Simion Bărnuțiu” din Șimleu; prof. dr. Petru Hetco, director al Liceului „Papiu Ilarian” din Târgu Mureș; prof. dr. Paul Voștinariu – director al Liceului „Oltea Doamna” din Oradea. În 1923, prof. Ioan Iepure a fost numit director al Liceului „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, iar în 1924, prof. Al. Nuțiu, director al Liceului din Salonta (Prof. C. Duma-Suceveanu, Ctitoria lui Samuil Vulcan, în ,,Plai românesc”, revista Liceului ,,Samuil Vulcan”, Beiuș, 1978, p. 57).

Remarcabilă rămâne autentica școală latinistă fundamentată cu trudă îndelungată de prof. Teodor Rif, în spiritul Școlii Ardelene, al latinismului. Măiestria de dascăl i-a fost încununată de lauri. O perioadă îndelungată, numai elevii din Beiuș au reprezentat județul Bihor la faza națională a Olimpiadei de limbi clasice. Datorită Premiilor I, Special, al III-lea și nenumăratelor mențiuni la faza națională a olimpiadei amintite, profesorul merită cu prisosință titlul de MAGISTER. La acestea se adaugă Diploma de Merit și Premiul al III-lea la Olimpiada Internațională de limba latină Certamen Ciceronianum Arpinas, din 6-9 mai 2004, Arpino, Italia, cu elevul Corneliu Clop, azi veritabil traducător din limba latină.

Strădaniile în domeniul limbii latine, latinismului, Iluminismului sunt însumate de MAGISTER în scrieri cu caracter de repere pentru vulcaniști: Samuil Vulcan-cărturar iluminist; AB Schola Condita-Colegiul Național Samuil Vulcan-Repere monografice; Samuil Vulcan și reprezentanții Școlii Ardelene; Activitatea reprezentanților Școlii Ardelene pentru culturalizarea maselor; Idei iluministe în opera lui Samuil Vulcan; Teodor Aaron-activitatea didactică și social-culturală; Profilul de iluminist al lui Petru Maior în opera de oratorie religioasă; Folosirea documentului literar în predarea literaturii și atâtea alte articole și studii publicate în Revista şcolii – Plai Românesc, Ziarul Crișana, Luna cinstirii, Buna Vestire etc.

O parte a activităţii ctitorului demonstrează şi preocupări practice de instruire a populaţiei, aşa cum rezultă din „Manuscriptele diverse” ale acestuia. Ne referim, desigur, la opera scrisă a Episcopului:  predici cu conţinut religios şi cu sfaturi morale; scrieri care reflectă preocupări medicale (manuscrisul „Tratat despre vindecarea morburilor poporului de la ţară, cu  preocupări de ordin demografic), lucrări prin care învăţa oamenii să-şi lucreze pământul spre a obţine recolte cât mai mari sau cum să fructifice cu randament maxim ce le oferea natura. O parte a scrierilor sale au ca temă lupta pentru unitatea naţională, argumentată prin originea latină a poporului şi latinitatea limbii române. Din păcate, opera sa a rămas în manuscrise.

Dascălii Vulcaniei au continuat să propovăduiască lumina cunoaşterii prin scrierile lor din diverse domenii: istorie naţională şi universală, cultură, lingvistică, ştiinţă, memorii, istoria didacticii, portrete ale unor oameni de seamă etc. Sunt relevante scrierile profesorilor Constantin Pavel, Traian Farkaş, Mihai Bruchental, Francisc Hubic, Vasile Ştefănică etc., păstrate în Muzeul de istorie al şcolii. De asemenea, profesorul Ioan Dărăbăneanu este autorul unei cărţi memorabile prin care se păstrează vii imaginile Dascălilor din „Samuil Vulcan”, a unor lucrări şi manuale din domeniul biologiei, iar profesorii Gavril Hădăreanu şi Teodor Rif refac anii şcolii, care au curs de la Centenarul din 1928. Exemplară este activitatea publicistică în domeniul geografiei, susţinută de conf. Dr. Andrei Indrieş şi prof. Marius Popa.

Vom înţelege şi mai bine rostul apariţiei, în urmă cu aproape două secole, a Vulcaniei beiuşene dacă vom face o incursiune în vârsta marilor instituţii de învăţământ din Transilvania şi din ţară. Iată cronologia apariţiei marilor instituţii de învăţământ din Transilvania, înainte şi după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918: 1754 – şcolile din Blaj; 1828 – şcoala din Beiuş; 1850 – Brașovul, Colegiul „Andrei Șaguna”; 1863 – Năsăudul; 1869 – Bradul. În 1812 apăruse Preparandia din Arad, destinată special pregătirii învăţătorilor. La nivel național, ordinea apariţiei marilor şcoli este: 1754 – Blaj; 1818 – București – Sf. Sava; 1828 – Beiuș; 1835 – Iași; 1842 – Craiova; 1850 – Brașov; 1863 – Năsăud; 1869 – Brad.